Se întorc morții acasă

...eu am să caut să îi îndemn pe alții

cât mai mulți,

să intre în povestea asta

ca să afle cum întunericul a devenit lumină,

cum moartea, înfrățindu-se cu viața,

s-a altoit ea însăși în viață.

Musai cei mari ar trebui să afle ca să-ți spună,

până vei fi tu însăți mare și-ai să știi,

că moartea este partea vieții care naște viață.

Că-n fiecare om a murit pruncul, născându-se copilăria,

copilul însuși a murit, făcându-i loc adolescenței,

aceasta va fi apus și ea, născându-se un tânar chipeș si puternic

care-ntr-o zi,

la rându-i,

va luneca în albe ierni

purtate-n barbă de-un bătrân ce,

iată-l,

tocmai pleacă,

să-i ceară morții să-l renască, făcându-l pruncul veșniciei.

Nu-i ziditor?

Nu e frumos?

     Acesta este fragmentul meu preferat din cartea 

” Se întorc morții acasă” scrisă de Cornel Constantin Ciomâzgă